Știi ce îți face filmul Capernaum? Îți dă un cap în gură de te lasă lat

Duminică e ziua aia a săptămânii în care, dacă ești creștin practicant, nu ai prea multă libertate de mișcare. Însă nimeni nu-ți interzice să mergi la un film. Dacă apuci să citești și recenziile de pe pagina de facebook a distribuitorului Independența Film, atunci ții cu tot dinadinsul să vezi Capernaum - haos și speranță. Ești avertizat de prieteni că vei plânge, dar îți spui că tu ești tare și în nici un caz nu ți se va întâmpla și ție asta. În mintea ta rămâne o curiozitate care merită hrănită: oare ce este atât de special la un băiețel aflat la primul lui rol? Oh, boy! Sunt atât de multe de spus despre el! Protagonistul debutant Zain Al Rafeea, un refugiat sirian, joacă rolul unui băiat libanez (Zain) care fuge de părinții săi neglijenți, ajungând să-și poarte singur de grijă, până când găsește adăpost în șubreda casă a lui Rahil (Yordanos Shiferaw), o refugiată etiopiană, și a bebelușului ei, Yonas (Boluwatife Treasure Bankole).

Lungmetrajul regizat de Nadine Labaki este povestea universală a copilului crescut cu neajunsuri, strigătul tuturor celor care au fost hrăniți cu apă și zahăr, în lipsa alimentelor de bază, al celor care au pășit în viață fără îmbrățișări și vorbe bune, al celor micuți care au luat rolul adulților și țin o casă, al fetelor care sunt împinse să se mărite mult prea devreme, al relației frate-soră, al protecției. Un strigăt de ajutor în fața nedreptăților vieții incipiente. Al copiilor fără copilărie. Al maturizării forțate.

Absolventă a Universității Saint-Joseph din Beirut, Labaki debutează la Cannes în 2007 cu premiera tragicomediei romantice Caramel (în care interpretează rolul lui Layale), urmată de premiatul Where Do We Go Now? (2011, unde Labaki este Amale), care rămâne până în prezent filmul cu cele mai mari încasări din Liban.

„Dacă urmărești un film ale cărui personaje nu au trăit cu adevărat acele experiențe, nu are același impact asupra ta. Impactul este mult mai mare când știi că ai în față persoane reale care chiar se confruntă cu acele provocări”, a declarat Nadine Labaki.

Realizarea acestui film i-a schimbat viața, a schimbat-o ca persoană, i-a schimbat perspectiva asupra lucrurilor, lăsându-i o senzație de vinovăție care nu o părăsește niciodată. "Nu poți fi cu adevărat la fel după o astfel de experiență. Este ca și cum nu mai ești îndreptățit să fii fericit, ca și cum nu mai ai dreptul la o viață normală odată ce ai trăit o astfel de experiență. Te schimbă pentru totdeauna.” – marturisea Nadine Labaki.

Filmul, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din mai 2018 (unde s-a bucurat de 15 minute de ovații în picioare), s-a aflat și în cursa pentru Oscarurile din acest an la categoria cel mai bun film străin. Deși  Roma a luat statueta, pentru mine Capernaum este adevăratul câștigător.

Și uite cum stau în parcarea cinematografului și apuc doar să-i mulțumesc persoanei de lângă mine că m-a însoțit la vizionarea filmului Capernaum înainte să încep să plâng. Plâng și fumez, întrebându-mă, asemenea lui Zain, dacă mă vede cineva.

Urmărește Jurnalism Cu S  pe Facebook