Du-te, mă, de-aici!

 

- a, cine, femeie, ăla?

ăla a înnebunit!

de la atâta școală.

(prea multă carte strică)

de la atâta muncă

(așa-i trebuie dacă voia să ajungă șef! venea pe-aici și făcea figuri! păi să nu-l trăsnești?!)

de la atâta singurătate

(dormi cu mine în seara asta?)

de la necazuri în dragoste

(te rog, nu-mi da papucii. nu voi mai da în tine)

după ce i-a murit cineva din familie

(oare ce-o să se întâmple când nu-mi voi mai vedea părinții?)

de la atâtea păcate

(tinere, nu e creștinește ceea ce faci!)

de la atâția nervi

(de mic avea crize și nu știam cum să-l liniștim. am crezut că e el mai sensibil)

de la alcool

(să-mi dea energie)

de la porcăriile alea pe care le fumau cu toții

(el mi-a dat, eu am luat)

de la lipsa somnului

(dormi! chiar trebuie să dormi! o să te arzi!)

 

- așa i-a fost scris

(soarta nu o schimbi)

- să meargă la biserică să-și ceară iertare. să-i citească părintele din sfânta scriptură

să meargă să se interneze la Obregia

 

- nu-l vrem aici.

nu-i un om normal.

o să înnebunim și noi dacă stă printre noi.

într-o zi o să ne dea cu o bâtă-n cap.

- Știam eu că nu o să faci față.

du-te! aici nu avem nevoie de oameni ca tine.

Dialog imaginat de Mihai Știrbu / Micaela De Carrera