La Mulți Ani, România! Însănătoșire grabnică!

 

Editorial de Mihai Știrbu, Blog de Jurnalism.

România este țara în care de luni până vineri ai un job plătit cu minimul pe economie la un SRL iar în nopțile de week-end faci pe ospătarul la nunți și botezuri pentru un ban în plus.

România este țara în care unii copii nu sunt duși la after-uri. Nu after-uri cu “delicatese”, ci unele în care elevii să-și facă temele și proiectele cu personal specializat pentru școală. Nu că nu și-ar dori să meargă, ci pentru că părinții lor nu-și permit să achite taxele.

În România, ca și în alte părți ale lumii, avem micuți și tineri talentați, dar care nu au bani pentru meditații la Arte și școli populare în care să se dezvolte.

România a ajuns să fie bolnavă, este țara pe care de mult am încercat să o părăsesc. Nu mi-a reușit decât pentru o perioadă, iar din fiecare excursie în străinătate revin și mai trist.

Unii dintre noi trăim pe credit, un credit care se face din ce în ce mai mare cu cât fugim mai departe de ea.

Este țara în care ești privit de sus dacă nu ai un loc de muncă stabil la fel ca orice alt cetățean. “Auzi la ea/la el! Ești artistă/ești artist? Pune mâna și muncește, că doar n-o să mânânci litere și n-o să plătești curentul cu click-uri de mouse!”

Ne întrebăm unii pe alții cum de ne permitem experiențe când ne plângem atât de mult de salarii, pensii, alocații… Știți răspunsul, nu-i așa? Nu ni le permitem cu adevărat. Poate că este mai important acum pentru noi să mâncăm dintr-un Lidl din capătul Londrei un croissant cu unt înainte de un concert și apoi să revenim la stresul din traficul bucureștean, Poate că sufletele au nevoie nu de pauze, ci de bucurii. Maybe și de aceea se cârcesc înainte de primele acorduri.

În România sunt mulți locuitori care îți fac loc când te văd cu căruciorul cu cumpărături și care nu sar să te bată dacă îi atingi (nu sunt bun pe coordonare). Le mulțumești și mergi mai departe.

Este țara în care te împrietenești cu ușurință la coada la policlinicile medicale, cu care poți glumi cu medicii și în care te poți împrieteni cu farmacistele și să bârfești cu amărăciune decizia companiilor de a nu mai aduce Prozac la noi.

Bucureștiul este orașul în care ți se tot spune cu cine să votezi, dar încet-încet ai variante și nu mai lași capul plecat.

În capitală este urât când plouă, dar poate că ar fi mai idilic dacă ai putea să-ți ții persoana iubită de mână prin parc.

Gata, am găsit pe cine să dau vina: România este bolnavă din cauza lipsei empatiei, a bunei vecinătăți și a faptului că unii au tras și trag doar pentru ei.

Disperat, discutam acum două seri dacă să plec din țară pentru un venit mai mare. Am enumerat la ce ar trebui să renunț, iar deocamdată mi se pare prea mult.

Nu știu frățică. Hai să văd cum mă descurc aici, în țara mea, și pentru cât timp. Cum creez oportunități. Știu, nicăieri nu e perfect și altfel e să trăiești zi de zi acolo (insert name) și altfel e să mergi în excursii.

Nu te-am uitat: La Mulți Ani, România! Însănătoșire grabnică! Nu este vina ta că ai ajuns în stadiul ăsta, dar încă mai putem face fiecare dintre noi câte ceva pentru starea ta de bine.

Îți mulțumesc că ești parte din Uniunea Europeană!